Pestera Postojna – Slovenia

June 18th, 2017 No Comments »

Pestera Postojna este cea mai lunga pestera carstica cunoscuta din Slovenia, o adevarata bijuterie a regiunii carstice situata intre Postojna si Trieste si caracterizata prin carene, doline, pesteri si prapăstii, parauri care dispar si lacuri intermitente. Unele din aceste fenomene, care au luat nastere in urma actiunii apei asupra calcarului solubil, au fost indentificate si descrise pentru prima data chiar in Slovenia. Din lungimea de 20 km galerii descoperite pana acum, doar 5,2 km se viziteaza, restul sunt strabatute de parauri sau inundate permanent.
O vizita in Pestera Postojna dureaza doua ore si jumatate, dupa o calatorie de doi kilometrii cu trenul, “mocanita pesterii”, vizitatorii isi continua vizita pe jos pe o distanta de aproape un kilometru, in cea mai frumoasa parte a pesterii, care include Muntele Mare ( cunoscut si sub numele de Calvarul), Pesterile Frumoase si Sala de Concerte. Apoi, vizitatorii se urca din nou in trenulet la statia de lanaga Sala de Concerte si se intorc la intrare. Trenul trece mai intai prin galeriile Vechii Pesteri. Aceasta parte a complexului de pesteri a fost descoperita in 1818 de un localnic pe nume Luka Cec. De atunci, speologii studiaza varsta pesterii, formarea si dezvoltarea ei, precum si alte procese carstice importante din punct de vedere stiintific si comercial. Sectiunea de la intrarea in pestera a fost vizitata si inainte de anul 1818, semnaturile de pe peretii galeriilor de la intrare dovedesc ca pestera era vizitata inca din secolul al XIII-lea. Prima sina de cale ferata din interiorul pesterii a fost construita in 1872.
In 1884, vechiul sistem de iluminare, constand in torte, lumanari, lampi cu ulei si acetilena, a fost inlocuit cu lumina electrica.
In 1967, in pestera s-a construit o sina de cale ferata circulara, ceea ce permite ca pana la 14.000 de turisti sa poata vizita zilnic cele mai frumoase parti ale Pesterii Postojna.
 
Pestera Postojna s-a format in calcarul aparut in apa marii acum 70 milioane de ani, in Cretacic. In timpul perioadei Tertiare, marea s-a retras si pe uscat au inceput procesele carstice. In epoca Pliocena, acum aproximativ 3 milioane de ani, raurile de suprafata au inceput sa dispara in calcar si sa curga prin subteran inspre nord si catre Marea Panonica, din care astazi nu a mai ramas decat Marea Neagra. Paraurile subterane au format galeriile pe trei niveluri. Cele mai vechi galerii sunt cele uscate de la nivelul superior. Acestea s-au surpat in mai multe locuri si sunt greu accesibile, cele mai recente sunt galeriile inundate, aflate  la adancimea de 15-20 m, care sunt modelate in zilele noastre prin actiunea raului subteran Pivka. Acest rau poate fi vazut afara, langa intrare, unde coboara in pestera si apoi in Pestera Insula, Pestera Neagra si Pestera Pivka.
Nivelul cel mai extins al Pesterii Postojna, cel din mijloc, a fost sapat de predecesorul raului Pivka la inceputul Epocii Glaciare, acum 1,5 milioane de ani. Pestera Postojna este renumita pentru extraordinara varietate de speleoteme ( formatiuni de pestera cum ar fi stalactitele, stalagmitele, perlele de caverna, etc) intr-o mare gama de culori si forme. Culoarea rosiatica provine de la argila carstica bogata in oxizi de fier. Nuantele de negru si gri, vin de la oxizii de mangan. In afara de forma si si culoare, speleotemele se diferentiaza dupa varsta. Speleotemele cele mai vechi din Pestera Postojna au inceput sa se formeze acum mai bine de 500.000 de ani. Cele mai multe speleoteme a caror varsta este cunoscuta au mai putin de 50.000 de ani. Temperatura in pestera este destul de constanta, respectiv 10 ° C pe toata durata anului.
Muntele Mare ( Calvarul ) reprezinta punctul cel mai inalt de pe traseu prin pestera – cu 40 de metri mai inalt fata de intrarea in pestera. Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Aici tavanul are o grosime de 50 de metri si datorita boltii naturale este extrem de solid.
Partea din Pestera Postojna cunoscuta si sub numele de Pesterile Frumoase este o adevarata bijuterie a acestei lumi subterane. Aceste galerii cu putin mai lungi de 500 metri au fost descoperite in 1891, dar nu au fost deschise accesului turistilor pana in 1926. Ele contin o serie de incaperi frumoase cum ar fi: Sala Alba, Sala Rosie si Sala Tuburilor, decorate cu stalagmite albe si respectiv rosii si cu stalactite minuscule cunoscute sub numele de tubulete sau spaghete. Intrarea in Pesterile Frumoase se face traversand Podul Rusesc, construit de prizonierii rusi in timpul Primului Razboi Mondial. Sala Tuburilor, isi datoreaza numele, numeroaselor stalactite minuscule, subtiri ca spaghetele, de pe tavan.
Din Pesterile Frumoase, drumul va conduce de-a lungul unui tunel cu lungimea de 100 m construit de om, catre Galeria Rusa.
De aici un al doilea tunel, lung de aproximativ 500 m face legatura cu Pestera Neagra si Pestera Pivka.
 
Pe 23 aprilie 1944, partizanii au venit prin acest tunel dinspre Pestera Neagra, si si-au croit drum spre un depozit de combustibil de langa intrarea principala si i-au dat foc si apoi au revenit la suprafata pe acelasi drum, trecand prin Galeria Rusa si Pestera Neagra. De la Galeria Rusa se ajunge la punctul cel mai de jos din calatoria prin pestera, la 20 de metri sub nivelul intrarii si la peste 100 m adancime de la suprafata.
Cea mai frumoasa stalactita din pestera si la baza Muntelui Mare, este Diamantul, simbolul Pesterii Postojna.
Sala de Concerte este cea mai mare sala din Pestera Postojna , are o inaltime de aproximativ 40 de metrii si poate adaposti pana la 10.000 de persoane. Aici exista un ecou foarte puternic, care dureaza aproape 6 secunde.Sala acopera o suprafata de 3000 m². Lumea carstica subterana a Pesterii Postojna adaposteste un mare numar de animale – specii aparte de gandaci, greieri, paienjeni, creveti, miriapozi etc. Cel mai renumit “locuitor” al pesterii este olm sau “pestele – om ” (Proteus anguinus). Pestele -om este orb si respira prin branhii externe. Poate sa traiasca pana la 100 de ani si traieste numai in ape carstice ale Carstului Dinaric, unde se hraneste cu microorganisme.

 

Miracolul din canionul Minis

April 17th, 2017 No Comments »

Aflata in partea de sud-vest a Romaniei in Parcul National Cheile Nerei, chiar pe Paralela 45 la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord gasim cea mai frumoasa cascada din Romania, Cascada Bigar.
Situata in Muntii Aninei pe raul Minis ca o ciuperca gigantica, acoperita cu muschi verde.
Voalul de apa de la Bigar s-a format dintr-un izbuc ce trece prin pestera Bigar, apoi se varsa in raul Minis dupa ce imbratiseaza un damb de muschi si flori viu colorate.In anul 2014 intr-un top realizat de The World Geography, inainte de Niagara, Victoria si alte cascade celebre in frunte a fost nominalizata Cascada Bigar din Romania. 
Iarna, cascada inghetata este alintata ”Palatul de clestar” datorita frumusetii ei.
  Bigar 10

Legenda Cascadei Bigar
In vremuri demult apuse, traia in zona Almajului o familie tanara de tarani foarte harnici, el un om cinstit si foarte gospodar iar sotia lui foarte frumoasa si admirata de toata lumea.Dar aveau o tristete in suflet si anume isi doreau foarte mult un copil care sa-i ajute, cand timpul va trece peste ei si vor ajunge batrani. Intr-o seara, pe cand femeia adormise, a avut un vis ciudat unde ii aparuse un chip de vrajitoare care o indemna sa mearga la izvorul de sub stanci si sa bea apa, doar asa va ramane insarcinata, dar vrajitoarea o avertiza ca, in cazul in care va naste o fetita si ca sa traiasca fericita, trebuie ca niciodata sa se indragosteasca sau sa se casatoreasca din dragoste.
Bigar 9  Bigar 8
  
A doua zi, dis de dimineata, femeia a ascultat de vorbele vrajitoarei si a plecat spre izvor sa bea apa. Dupa un timp a ramas insarcinata si a nascut o fata. Fetita era de o frumusete rara, si cu timpul dintr-o copila zglobie a ajuns o fecioara ravnita de toti tinerii din zona. 
Inima fetei in schimb, batea doar pentru un singur flacau harnic si chipes pe nume Bigar.Parintii si-au adus aminte de ceea ce le-a prevestit vrajitoarea si au luat hotararea sa o inchida pe copila intr-o grota existenta deasupra izvorului dintre lumi.
  Bigar 12
  
Strigatele de disperare ale fecioarei au fost auzite de vrajitoarea care isi avea locul in Taramul Regasirii Dorului. Ajunsa in locul unde era inchisa fecioara si cuprinsa de suferinta fara margini a ei, vrajitoarea i-a soptit: “Am sa te ajut sa fiti impreuna, dar acum trebuie sa-ti transform parul intr-o cascada pe care vor aluneca lacrimile tale.Vuietul cascadei o sa-l aduca pe cel a carei dragoste o porti in inima si sufletul tau, aproape de tine, fiindca in aceasta lume nu o sa fiti niciodata impreuna,el trebuie sa moara inecat in lacrimile tale iar tu vei muri odata cu el, apoi, impreuna veti renaste in Taramul Regasirii Dorului, fiindca numai acolo, ceea ce am spus mamei tale la nastere nu se va implini.“
Bigar 6  

Fecioara a fost de acord cu ceea ce i-a propus vrajitoarea si flacaul Bigar s-a aruncat in apele cascadei, fermecat de vuietul acesteia, iar oadata cu el fecioara se stinse si ea. Astfel se intalnira in lumea Taramului Regasirii Dorului, unicul loc in care se putea implini iubirea lor.
Cascada este marturia unei iubiri care a invins imposibilul, dar si a faptului ca dragostea inseamna fericire si sacrificiu deopotriva.
  
  
Foto by George V.    


  • Facebook
  • LinkedIn