Obiceiuri şi datini greceşti de Paşti

În 325 după Hristos, primul Sinod Ecumenic a stabilit să se sărbătorească Paștele Creștin, „Învierea Domnului”, în prima duminică după luna plină a echinocțiului de primăvară.
Obiceiurile de Paşti sunt ecoul tradiţiilor vechi greceşti pe care religia creştină le-a acceptat şi pe parcursul timpului şi le-a însuşit. Acestea alcătuiesc o verigă vie de legatură între trecut şi prezent. Acestea ne vor ajuta să nu ne pierdem identitatea în viitor. Înainte de 1930 nu se spunea Paşti, ci „Strălucita” şi evenimentele se stabileau înainte şi după aceasta. In Duminica de Lăsata Secului nurorile duc portocale la soacre şi-şi cer iertare. La fel fac şi pentru naşele lor. În Insulele greceşti se confecţionează o papuşă Kira-Saracosti, cu şapte picioare-atâtea câte săptamâni sunt până la Paşte, fără gură ca să nu mănînce (din cauza postului) şi să nu-i vorbească pe ceilalţi, fără nas ca sa nu miroasă mâncărurile, cu urechi ca să audă şi cu mâinile împreunate pentru a se ruga. În fiecare vineri cînd merg la biserică, rup un picior al păpuşii, iar ultimul în Vinerea Mare.
Paste GR 6  Paste GR 7
În ajunul Sâmbetei lui Lazăr, copiii merg de dimineaţă, din casă în casă, chiar şi în satele vecine, purtînd efigia simbolică a lui Lazăr făcută din trestie (papură) şi alte materiale, împodobită cu panglici multicolore, flori de primavară şi coşuleţe cu flori de primavară. Ei execută cântecele lui Lazăr, iar a II-a parte preaslăvirea familiei: ei sunt răsplătiţi cu ouă pentru a le vopsi roşii de Paşte, nuci, mere, smochine şi alte bunătăţi. În multe locuri gospodinele fac omuleţi din aluat, numiţi Lăzăruţi, pe care îi oferă calzi, dimineaţa, copiilor veniţi la colindat. În Tessalia, cu colindele „Lazărului” merg de obicei fete numite „Lazărine”. În ziua următoare Duminicii Floriilor, toţi-mici si mari-merg la biserică să se pregatească sufleteşte pentru încercarea din Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor), care este o prelungire şi o trăire intensă a Postului (perioada Postului Mare). Credincioşii duc în Duminica Floriilor la biserică ramuri de dafin, iar în Thracia rodii, care sînt luate de către fetele tinere şi cele proaspăt măritate pentru a face mulţi copii. Seara merg toţi la biserică, ca să fie iertaţi, iar preotul, la rîndul sau, îşi cere iertare.
paste GR 1  Paste GR 5
În Miercurea Mare, cu toţii merg la Maslul Bisericii. Iau faină pe care o pastrează tot anul ca să alunge răul. În Joia Mare, lumea vopseşte ouăle roşii, de dimineaţa înainte de răsăritul soarelui. Primul ou vopsit care va fi scos din oală este păstrat la icoane tot anul. Apa roşie se aruncă într-o groapă în pamânt şi se acoperă cu pământ. Copiii merg la biserică să se împartăşească; totodată, când răsare soarele se scoate din casă o batistă roşie, care se atârnă la intrarea în casă pentru a împărtăşi suferinţa crucificării lui Isus ce va avea loc seara. Seara, când se trag clopotele, se duc cununi de flori pentru cruce sau cadouri (batiste, şervete, cămăşi). Acestea mai târziu sânt vândute de către biserică, asa cum s-a precedat cu hainele lui Iisus. Toata noaptea bisericile sunt deschise, iar credincioşii ţin să rămână alături de Mântuitorul lor cel crucificat în acea zi. În Vinerea Mare se merge la Epitaf-o masă împodobită cu flori cu copii care trec pe dedesubt în formă de cruce, iar cei mari se închină. Toata ziua clopotele bat. Oamenii nu fac nici o muncă (curăţenie sau mâncare) şi manâncă fără ulei. Seara se face înconjurul cu epitaful. Credincioşii aleg pe cei care vor căra epitaful. Acesta este urmat de preoţi, cântareţi si toţi credincioşii cu lumânari aprinse. Procesiunea Epitafului parcurge toate străzile şi se întoarce la biserică. La fiecare răscruce preotul face urări, iar pe tot parcursul, cântăreţii şi credincioşii aduc osanale. Toate casele care se afla pe drumul procesiunii au aprinse la balcoane lumânări şi cădelniţe cu tămîie.
paste GR 2  paste GR 3
La întoarcerea în biserică toti credincioşii trec pe sub Epitaf susţinut de cei alesi, la intrarea în biserică. Cea mai profundă importanţă a Procesiunii Epitafului este purificarea morală a întregului teritoriu, a caselor şi a pământurilor comunităţii.
Vinerea Mare este dedicată celor plecaţi dintre noi. Toţi merg la cimitire şi duc celor morţi ouă, flori şi aprind candele. Este ziua postului celui mai sever, când unii îşi umezesc buzele numai cu oţet. În Sâmbăta Mare gospodinele pregătesc cozonaci. Seara pregătesc maghirita.

Leave a Reply

*


  • Facebook
  • LinkedIn